În cinematografia iraniană, femeia trăiește între cadre restrânse și absențe impuse: intimitatea ei nu are voie să se arate. Ceea ce lipsește devine, paradoxal, mesaj – o tăcere care spune mai mult decât orice replică.
În cinematografia iraniană, femeia trăiește între cadre restrânse și absențe impuse: intimitatea ei nu are voie să se arate. Ceea ce lipsește devine, paradoxal, mesaj – o tăcere care spune mai mult decât orice replică.