Într-un sistem sanitar deja fragil, anii recenti au adus un val de provocări financiare care au amplificat inechitățile existente între spitalele din România. În timp ce unități precum Spitalul Floreasca, cunoscut pentru complexitatea cazurilor pe care le tratează, se confruntă cu deficituri severe, alte spitale, cu capacitate similară, rămân neutilizate, cu resurse financiare blocate. Această situație a stârnit un val de întrebări privind eficiența sistemului de decontare a internărilor și modul în care bugetele sunt alocate în funcție de nevoile reale ale pacienților.
Contextul actual al sistemului de sănătate din România
Sistemul de sănătate din România a fost marcat de reforme și schimbări legislative menite să îmbunătățească calitatea serviciilor medicale. Totuși, aceste reforme nu au reușit să elimine inechitățile structurale care afectează modul în care spitalele sunt finanțate. De exemplu, Spitalul Floreasca a depășit bugetul alocat cu peste 10 milioane de lei în primele trei luni ale anului 2026, ceea ce l-a forțat să oprească internările programate. Această situație subliniază o problemă mai amplă: cum se alocă și se utilizează fondurile în sistemul sanitar.
În contrast, alte unități spitalicești, cu același tip de contract, au raportat paturi goale și fonduri neutilizate. Această discrepanță nu poate fi explicată simplu prin numărul de pacienți tratați, ci mai degrabă printr-un mecanism de finanțare ineficient, bazat pe bugete istorice și plafoane lunare. Astfel, spitalele sunt penalizate pentru creșterea adresabilității, în loc să fie recompensate pentru eforturile lor de a răspunde nevoilor pacienților.
Mecanismul de decontare a internărilor: DRG și inechitățile sale
Începând din 2004, spitalele din România au fost finanțate prin sistemul DRG (Diagnosis Related Groups), care are ca scop compensarea costurilor pe baza tipului de cazuri tratate. Conform acestui sistem, fiecare pacient externat este încadrat într-o grupă de diagnostice, iar fiecărei grupe i se atribuie o valoare relativă. Această valoare reflectă resursele necesare pentru tratament, inclusiv costurile cu medicamentele și materialele sanitare.
Cu toate acestea, sistemul DRG nu funcționează uniform pentru toate spitalele. De exemplu, tarifele pe caz ponderat variază semnificativ între unități, fiind influențate de bugetele istorice, ceea ce generează inechități. Diferențele de finanțare pentru aceeași patologie pot ajunge la 70% între spitale, ceea ce ridică întrebări despre corectitudinea și eficiența acestui sistem de alocare a resurselor.
Impactul plafonării financiare asupra spitalelor
Un alt aspect problematic este plafonarea bugetelor lunare alocate spitalelor. Aceasta este stabilită pe baza unor estimări de cazuri, care nu reflectă nevoile reale ale pacienților. Când un spital depășește numărul estimat de pacienți, serviciile suplimentare nu sunt decontate, lăsând spitalele în situația de a acumula datorii. De exemplu, Spitalul Floreasca a fost nevoit să reprogrameze pacienții cronici și să interneze doar urgențele, în timp ce alte spitale, cu adresabilitate redusă, au păstrat fonduri neutilizate.
Acest mecanism de plafonare afectează grav eficiența sistemului sanitar, condundând la o utilizare ineficientă a resurselor publice. Mai mult, CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate) a recunoscut că aplicarea unor plafoane rigide este o măsură inadecvată pentru un sistem în care nevoile pacienților sunt imprevizibile.
Problemele de management și ineficiențele sistemului
Un alt factor care contribuie la ineficiențele sistemului de sănătate este managementul defectuos al spitalelor. În ciuda faptului că spitalele sunt evaluate pe baza performanțelor financiare, mulți manageri nu dispun de abilitățile necesare pentru a gestiona eficient resursele. Aceasta duce la situații în care spitalele mari, care ar trebui să trateze cazuri complexe, ajung să fie suprasolicitate, în timp ce unitățile mai mici rămân goale.
În plus, transferurile nejustificate de pacienți între spitale, frecvente în weekend și pe timpul nopții, contribuie la o utilizare ineficientă a resurselor. Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a semnalat aceste practici ca fiind problematici, evidențiind că acestea afectează grav fluxul de pacienți și alocarea fondurilor.
Reformele propuse și perspectivele de viitor
În fața acestor provocări, CNAS și Ministerul Sănătății au propus reforme menite să îmbunătățească sistemul de decontare a internărilor. Una dintre soluțiile avansate este principiul „banii urmează pacientul”, care ar implica o finanțare orientată spre serviciile medicale efectiv realizate, eliminând situațiile în care spitalele sunt plătite pentru inactivitate. Această reformă ar putea conduce la o redistribuire mai echitabilă a resurselor și la o utilizare mai eficientă a fondurilor publice.
În plus, CNAS a anunțat că, începând cu anul 2026, toate spitalele vor fi obligate să raporteze costurile reale ale intervențiilor, ceea ce va permite recalcularea tarifelor pe caz ponderat. Această măsură ar putea contribui la o mai bună aliniere a resurselor la nevoile pacienților și la îmbunătățirea calității serviciilor medicale.
Implicarea cetățenilor și impactul asupra sănătății publice
Disparitățile financiare din sistemul sanitar au un impact direct asupra cetățenilor, afectând accesul la servicii medicale de calitate. Pacienții care necesită tratamente complexe se confruntă adesea cu întârzieri în internare, în timp ce spitalele cu capacitate neutilizată nu reușesc să își folosească resursele. Această situație nu doar că generează frustrare, dar poate afecta și sănătatea publică, crescând riscurile de complicații în rândul pacienților.
De asemenea, inechitățile în sistemul de sănătate pot duce la o creștere a cheltuielilor personale pentru pacienți, care se văd nevoiți să suporte costurile analizelor și tratamentelor din propriul buzunar, în absența unei acoperiri adecvate din partea CNAS. Astfel, reforma sistemului de sănătate trebuie să fie o prioritate nu doar pentru autorități, ci și pentru întreaga societate.
Concluzii: Necesitatea unei reforme cuprinzătoare
În concluzie, sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări serioase în ceea ce privește finanțarea spitalelor și utilizarea eficientă a resurselor. Disparitățile dintre spitale sunt rezultatul unor mecanisme de decontare ineficiente, care nu reflectă nevoile reale ale pacienților. Reformele propuse de CNAS și Ministerul Sănătății sunt un pas în direcția corectă, dar este esențial ca acestea să fie implementate rapid și eficient pentru a asigura un sistem de sănătate echitabil și accesibil pentru toți cetățenii.